M-am trezit respirand...
Mi-am dat seama ca vad,
am auzit culorile florilor
si-am sters intunericul
desenand ziu cu o creta alba
Am tresarit simtind picaturi
de timp scurgandu-se-n neant.
Am plans cand Pitagora amurit
desenand figuri geometrice.
Ma doare timpul ce-a trecut,
Mi-e sete de lacrimi,
Mi-e pofta de zambete,
Mi-e foame de minti luminate...
Nu ti-e dor de cuvinte?
Eu more de dorul celor nerostite inca...
Mi-am lasat mintea sa se scurga,
dar n-a cuprins intelepciunea inca.
Un varf de creion aluneca
incet...incet...pe coala alba
neexplorata a adevarurilor eterne.