uneori întindeam mâna spre tine
și mă făceam rece
ca o buză de șarpe

tu știai
rostul tuturor lucrurilor

tu stingeai lumina în bucătărie
și potriveai ceasul
tu afânai pernele
și aprindeai candela
tu spuneai rugăciunea
și dădeai semnalul

tu știai să pregătești totul
atât de bine

tu însă nu-mi vorbeai
niciodată

doar uneori
adânc în noapte
cavitățile noastre ruginite
se desfăceau
ca două valve fierbinți
și un fel de țipăt
picura atunci
în carnea noastră degerată

și era frig acolo în cruce
și era frig acolo în cruce