Din când în când plângem după vise,
Plângem pentru noi, din legi nescrise.
Tăcerea ne îmbată, liniștea dezmiardă
Tot căutând o lume cât mai dreaptă.
Și căutăm și nu găsim și căutăm,
Rămâne o amăgire să ne mângâiem,
Dar când sufletul e gol de fapte
Nu ne rămâne decât să vrem tot moarte.