E rece ca bisturiul,
E grea ca plumbul lui Bacovia,
Mi-e frica!
E târziu și sunt obosită de prezent;
E cineva acolo?

Vreau să fug în necunoscut
Să nu mai știu de nimeni.
Mi-e frică!
Mi-e frică, de norul cel plumburiu;
Și plouă!

Cade apăsător, când nu te aștepți;
Te adâncești în mocirla prezentului.
Te scârbești!
Și ti-e frică...
Þi-e frică...de singurătate!