Cu ani în urmă
Am întâlnit o fragedă copilă,
Cu ochii rupți din noapte
Și părul de argilă.

Lumea ce o întâlnea,
Numaidecât o îndrăgea.
De ce?
Căci ea mereu râdea.
Oricând ai fi văzut-o,
Glumea, zâmbea, cânta.
Prietena mea dragă,
Pe toți îi cucerea.

Cum soarta nu îmi surâdea,
Norocul parcă îmi lipsea,
I-am implorat pe zei
Să îmi dezvăluie secretul ei.

Foi din calendar au zburat,
Și azi, când o priveam mirat
Căci mi-a ghicit curiozitatea,
O lacrimă în ochi avea
Și mi-a soptit așa:
inima să nu mi-o frâng,
Zilele le râd,
Căci nopțile...le plâng.