sunt fiicele anului
și mirese timpului
toate patru florărese
rând pe rând devin metrese
celui mai frumos bătrân
dus-venitul timp hapsân

prima saltă din omături
flori-culori ce-adună-alături
fluturii și gâzele
când se nasc aromele
și pe pajiști mieii-nseamnă
morți și re-nvieri de taină

urmatoarea-i juruită
mirelui sub sori topită
coace floarea soarelui
rod de la căldura lui
și-apoi roiul o preface
în dulceți și basamace

mai este una mai cernită
la ie și-i posomorâtă
sub semnul ei fug zburători
când ea închisă în cămări
țese doar flori de mucegaie
sub rece ropotul de ploaie

iar cea din urmă sau ea prima
e cea care-a albit lumina
de la cel prunc pornit în viață
la timp când ea cu flori de gheață
a îndreptat spre mire semne
către odihnă să-l îndemne

dar el a stat? poate o clipă
căci iar s-a ridicat și-n pripă
zdrobind omături se pornește
spre cea mai mică din neveste
aici așeaz-o altă treaptă
doar anul moare, ele-așteaptă