lângă mine aciuată
o prezență demodată
greu `mi-ncearcă omenia
validând nimicnicia
ea m-a sedus când eram prunc
să-mi fie somnul mai adânc
insinuată în retină
în loc de sân era tetină

apoi cu vorbe-a risipit
credința că n-am prăpădit
degeaba timpul lângă carte
însă constat că tot n-am parte

acum știu totul despre ea
da-i prea târziu să fac ceva
de-ar fi să spun că m-am trezit
veți spune: iarăși ai mințit!