iese o mână (oarecare) prin monitor îmi dă
un pumn în gură
și zice:
- bă!
ține! o metaforă!

îmi pune capul sub cot
și îmi scoate
creierul
îl ridic
îl scutur
îi izbesc ideile de pereți
și mă uit la el în scârbă
(nu-l recunosc!)…

sâmbure de măslină să fie
neee, că are ochi
(da, bă, da unu e al tău
si unu e a lu’ ăla...)
sâmbure de cireașă să fie
(hai, bă, lasă bancurile,
ai ochii roșii de la vin…)

între timp prevestindu-se cu miros de picioare
primesc și un bocanc
(în gură, evident)
însoțit (casă de piatră)
de precizarea:
- acolo ți-am spus eu, bă, boule, să o pui?

îmi rup mâinile
îmi rup picioarele
(mi le bag în fund)
dar știi ce spun?
MAI BINE ȘI-O PUNE FIECARE SINGUR!