Ca Umbra...fug ușor
prin munții unui nesfarșit coșmar
totul in jurul meu
e-atat de negru si amar!
Nemurirea... EA poate fi suspinul
Dar NU! Uitarea nu alunga un destin;


Speranta, care, ultima murea de obicei...
S-a dus! de mult s-a risipit in negura
Lumina calda, orbitoare...
COBOARA din inalt si tot coboara!
Dar cerul... acum,
mult prea spre nestiut si-ntunecat
Ii fura stralucirea pretioasa
ce arde cu reflexe de-ametist.



Totusi... fascicule marunte de sageti
tintesc.
ating, stapung... un echilibru s-a pierdut!
acum! INIMA, din umbra de lumini multicolore
Dezlantuie durerea...
CURG lacrimi si regrete ruginite-n toamna!
si in sufletul mult prea insangerat,
iti tot repeti cu un adanc suspin...
Mai e putin!!!


Si umbrele s-au dizolvat.
...acum sa vina FERICIREA...