Nu sînt cîinii care latră, nu e luna care tace,
Ziua a fugit încolo, noaptea a venit încoace;
Dacă vii în astă seară tot aici mă vei găsi,
O să-mi zici iar "bună seara", eu n-am să-ți răspund, să știi...

E un om la colț de stradă pe-unde trebuie să treci,
O să se uite după tine cînd dimineața o să pleci,
Seara îmi vei povesti cum ai roșit cînd te-a văzut,
Eu n-o să cred nici o silabă, tu o să crezi că te-am crezut...

Am pășit în astă seară peste-un prag mult prea înalt,
Înapoi a rămas cerul și-nainte-i doar asfalt...
Buza ta avea la colțuri picături curate,
Dacă mi-ar fi fost doar sete, și tot le-aș fi băut pe toate.

Trenurile care pleacă sînt aceleași care vin,
Gara e o simplă gară, doar orașul e străin.
Ce vreau azi de la tine, mîine iar o să vreau,
Însă mîine-i prea departe și-astăzi prea aproape-ți stau...

Camera mea ți-e străină, prietenii mei nu îți plac,
Pînă să-ți ating obrazul o să mai apun-un veac,
Și-o să ai în loc de pleoape doar petale de cais,
Eu voi fi și-atuncea tînăr, tu vei fi și-atunci un vis...

Nu e luna care tace, nu sînt cîinii care latră,
Nu sînt pașii tăi cei care se apropie de poartă...
Eu de-atunci te aștept, tu întîrzii să vii,
Și-așa-i fiecare noapte, și-așa-i fiecare zi...