Se sting lumini și ridicăm cortina
Încearcă temei noastre să-i reziști
Jucăm o piesă cu douămiiști
Fără să ne-ntrebăm a cui e vina.

Și totuși, stagiunea se deschide
Jucăm cu casa-nchisă, sala goală
Cu replici absentând pe caz de boală
Iar cronica, o scrie Philipide.

În actul doi, prin felinare roșii
Barbilian se va-nființa la teatru
Biletul lui e două mii șai'ș'patru
Valabil până vor cânta cocoșii.

Spectacolul e mut, fără cuvinte
Și când începe-a lumina de ziuă
Poetul din ninsoarea de adio
A lăcrimat o pagină fierbinte.