Încă o zi îngropată în discursurile electorale
care mă golesc de tot misterul picioarelor lungi și de piersică
ce au trecut pe la mine aseară. Pe străzi înflorește demența.
Numai ce ieși din casă și ea se ține ca o iederă după tine.
Ca dovadă, partidul saurienilor modificați genetic,
modificați genetic până la cămașa de mătase
și trandafirul de la butonieră, își lansează chiar sub ochii noștri
pe piața politică ultimele clone ideologice.
ÃŽn ele ne putem citi de pe-acum viitorul, tot viitorul.
Firește, de aici, din timpul în care privim,
încă nu se vede cămașa de lemn în care viitorul stă țeapăn,
nici crucea de pe piept, în formă de seceră.
De fapt, de aici nu se vede decât fluturând tricolorul
și nu se aude decât discursul de-a dreptul cocoșat al alesului
care încă mai lustruiește tresele care l-au pus pe soclu…
Încă o zi în care nostalgicii roșii fac un pas mai în față în istorie,
iar întunericul aprinde lumânări pentru viitorul
dus de curând la groapă…

Încă o zi stinsă de râvna și aplauzele patrioților de serviciu
care, ajutați de sindicatul dricarilor, au reușit, în fine,
să facă ordine în cimitir. În cimitirul nostru cel de toate zilele.
Și să ne aducă, în sfârșit, liniștea… Mult așteptata liniște…

Ba chiar s-au încheiat alianțe de-a dreptul memorabile,
de vreme ce reprezentanta găinilor democrate
semnează chiar acum cu vulpea tricoloră tratatul de pace veșnică…
Așa că putem dormi mai departe liniștite pe ouăle noastre,
a declarat națiunii reprezentanta găinilor democrate,
retrăgându-se discret în cotețul ei și adormind imediat
pe pagina de istorie… Chiar așa a declarat tânăra luptătoare,
asigurându-și în acest fel un loc în noul guvern…
Circul e-n toi și, dacă ai răbdare, printre cotețele galinacee
și palatele cumetrei putere poți vedea cum trece Istoria.
Iată aleșii națiunii cocoșați de tresele și misia lor pe pământ,
iată corul electoral și corul lăudătorilor cântând pe o singură voce.
Iată vulpile comunitare cum adună zi și noapte
ouăle rămase-n cuibare; cum le adună unul câte unul,
pitite în spatele imunității lor de vulpi ajunse în fruntea ogrăzii.
Ai spune că lucrează pentru igiena cotețelor, așadar pentru patrie.
O poliție a cuibarelor primită în aplauzele cotcodacee
și pusă întotdeauna la loc de cinste pe peretele dinspre răsărit
al inimii tale electorale.

Numai eu, ca și flacăra, sunt mereu în avangardă.
Mereu în avangardă, în această cazarmă de cocoșați,
în acest refugiu al întunericului care aprinde lumânări
în memoria paginii de istorie. În memoria acestei pagini de istorie
îngropată de vie în aplauzele tricolore…