nu am scris niciodata poezie
si imi e teama ca nici nu voi scrie.
cuvintele sunt arme prea puternice
pentru un suflet pitic ca al meu
ce sufera din prima litera.
aaaaau!
ma dor slovele ce rup amare amintiri
din trupul meu
ma dor incheieturile, ma dor gandurile,
ma dor ideile.
sunt un suflet batran ce isi asteapta apusul.

nu am scris niciodata poezie
si nici nu voi scrie.
sunt suflete ce isi striga durerea
mai bine decat mine.
tot ceea ce voi scrie vor fi amintiri:
voi folosi timpul ca foaie
si iubirea ca pix.

nu am scris niciodata poezie.
si totusi...
Doamne, de ce arma mea e Cuvantul?