ia uite, nu mai râde omul din lună
uite, mamă, punga aia verde cu oase atârnată la balcon, a lăsat-o acolo ieri seară
ia uite, e noapte și turla bisericii privește în zarea cea bună,
și iară
ia uite,
unui posibil om îi vine să vomite de la cafeaua cu lapte
în dimineți însorite (căldura rămasă între buzele coapte).

e un cuțit care despică cerul
cerul mă despica mai ieri cu un cuțit
în visul meu de ultim martor
mi-eram cuvintele, și păsări zburau cu ciocul ascuțit.

păsări tăiau cerul cu ciocul șlefuit.

de a doua oară când s-a rupt cortina
cu un baston îndoit
de un bătrân nebun
n-a mai trecut timp, ia uite,
n-a mai avut cum.