Am vrut să te văd și ochii mi s-au scurs din orbite,
Te-am atins cu vârful degetelor,
Și aciditatea pielii tale fierbinți si albe,
Mi-a străpuns organele interne ca un virus.
Am vrut cu disperare să-ți simt măcar mirosul,
Și aducea puțin cu acela al unui animal rănit si murdar,
Dar parcă rănit de săgeți parfumate... si atunci,
Mi-am destupat urechile disperat,
Cu un ultim exces de furie, oarbă, sfâșietoare,
Și tu m-ai vrăjit cu cântecele tale de nimfă,
Dar presărate pe ici pe colo cu acel distors scârbos,
Produs de unduirea obscenă a unui trup putrezit si ieftin,
Din care ai supt frenetic sufletul, fără pic de milă,
Asa cum îl vei stinge si pe al meu într-o bună zi,
Când nu voi mai știi să iubesc tot ce urăști tu.