Prin maini imi cresc aripile tale stelare
tu-mi picuri suflete-n culoare ,
cand timpul plange serenada amintirilor
si emotia ne descanta cu flori albe...
de-ai avea pereche as nascoci univers
in care sa-i harazesc soarta ta
spalata de ploile diminetii
si imbracata in straiele ingerilor .
dar esti una , nascuta prin trupul meu
la marginea secundelor rugandu-se timpului
la plecarea din nori catre soare ,
la irizarea marii in valuri astrale ,
esti cantecul nerostit al muntelui
ce plange cascade si izvoare...
si , poate farama din mine ce simte culoare !