A doua,
A doua sau a treia iarnă
De când trecerii mele i-am dat nume de pasăre.
Aș avea timp gândurile în goana lor
Să le trec printre fulgi,
Râzând să cad la picioarele tale
Ațipite-n zăpadă,
Copil nebun ronțăind țurțuri
Sub streșina palatului alb,
Dar nu, nu voi mai face nimic
Din cele făcute cândva,
Deși, iată,
E a doua sau a treia iarnă…