Romanță C.F.R.


ÃŽn spatele transportului verbal de sentimente,
Pe care-n stare bahică ți l-am trimis aseară,
Stă sprijinit peronul trist și gol să aștepte,
Pe stâlpii urinați de ploi și cu lumina chioară.

Și-n lipsă evidentă, de vorbe competente,
Eu te zăream cum așteptai, în liniștea de vară,
Cu rochia plină de buline mov și cu paiete
Cum te chiorai ceacâr la tren, ca pentru-ntâia oară.

Și romanțat aveai la spate, fundalul înfundat,
Patetic lan ce în apus își etala știuleții,
În față șinele de tren, cu lemn ignifugat,
Pe care noaptea, neștiut, se cam…toți beții.

Și cum în loc se perindau prea multe sentimente,
În fază tâmpă, ireal, făcutu-ți-am cu mâna,
Tu mi-ai răspuns la fel de tâmp, în muget pastoral,
Din halta părăsită, unde oprește numai luna.