Toamna mea.
Un orb strigă că e a lui.
O bătrănă tace,căci toamna tace.
Putred mirosind frumos,
Vegetal ambiguu și uscat .
Cu șosetele albastre am plecat
în lume printre frunze.
Am văzut bradul simetric față de axă.
Simt frigul prin șosetă.
Oasele carpiene și metacarpiene le-am pierdut.
Piciorul putrezește și
se contopește cu frunzele.