o zvacnire, o sarutare,
placile si magma...
o dulce-mbratisare

peste orasul trist
se-asterne inc-un strat de praf...

si...

se culca toti nebanuind
nu simt pamantul duduind...

crepuscul, raze tinere lumineaza,
soarele-i inca un disc intunecat
pamantul, salbatec necheaza
si se-nfioara incruntat

pe o pojghita subtire
ce ne separa de abis
aluneca cate-o cladire
proiectandu-se in vis...

pamantul ne viseaza...
suntem un cosmar
si incear-ca abitir sa ne infunde intr-o oaza
de monumente colosale sau doar...

de balegar!