și iarăși rup în tălpi asfaltul
cu drumul nopții mă-nvelesc
mi-e somn și vin spre tine lume
să-ți spun că beau și te iubesc

sunt obosit și vărs tăcere
mi-apropii cupele de chin
spre lună ca un șarpe-fiere
îmi sâsâi limba cu venin

dă-mi doamne mâna dă-mi tăria
să pot să nu mă mai trezesc
încolăcind spre lângă mine
și sâni și coapse ce iubesc

sunt obosit de rea minciună
de mine însumi obosit
chiar și în rai de voi ajunge
mă tem că îngeri-i vomit

voi sta în bălți de mine însumi
ca un picior al nimănui
și pasul duhului albastru
prin suflet va zburda hai-hui