poet?
știu
prin neumblate unghiuri , mă duce încă
norocul
nu-i știu a-i da un nume, să-i zicem zori, să-i zicem bob de lumină ,
să-i zicem azi
viu
îmi crește pe frunte , pe falca stângă , pe ochiul scrutând rana adâncă....
....trocul
îi dau ziua, la schimb cu cărarea îngustă ,oase de poet în cămăși căpătate
de la nomazi
furate blestemele se preling
sangvin
smuls prea brusc de pe placenta clipei cand lumina își schimbă veșmântul
nu
îmi servește vena , acest ev pervers , prefăcând lutul
ars
în minuscule , firmituri de venin , cu tact strecurat în prea-năuntrul ființei
furate blestemele se multiplică , se răsfrâng poluând atmosfere
poetul de ieri , înapoi mă cere , uitând atunci să mă învețe de ce este durere
așa des aleasă de cuvânt
de ce uneori lumina se lovește dur de pământ
de ce , pe carne , punem preÈ› , cel mai mult....
știu
prin neumblate unghiuri , mă duce încă
norocul
nu-i știu a-i da un nume , să-i zicem zori , să-i zicem bob de lumină ,
să-i zicem azi