la ora
cand amintiri doboara
suisul
iti pare mai greu
coboara linistea ta iar , in tulbure , nestiut pana acum fluid
se inchid
in urma ta porti

la ora
cand te cara, piezis cuvantul
tu: lumea n-ai cum o imparte in parti urate, frumoase, desarte,
la ora cand nisipul te impinge in ochi
flacara stingandu-se-n litera-nmuiata, precum vieata, nimicul
crescandu-ti sub pleoapa
si toate te-ndeamna : baiete, asteapta

la ora
cand
pasari se vand si pe-o soapta, pe-o cheie inghitita de metafore
pe o silueta refacuta din antice anfore, pe un sughit in re major
cand nu mai cobor mai jos de atat, nici norocul, nici lacrimi, nici suras
pe furis mai bat inca, la portile iubirii, de obicei inchise, efigie
pe monede murdare, cuvinte frumoase si pamant smuls de vant

la ora
calcand ceasornic potrivnic, flamand
smulgand
amanari , dezastrului care vine
la care altii cu fala-i spun traire -
fire intoarsa, spun - voi stiti mai bine, cine
musca din lut, lutul din mine, iutarea din mine, din tine...ma joc cu cuvantul...
la ora cand doboara suisul