Se-asterne noaptea peste munti
Si pe campii,cu intarziere.
Numai in apa de izvor
Se oglindesc ale cerului stele;

Se vad plutind,dedesuptul lor
Pe la intuneric,liliecii,
Si alte pasari ce se grabesc
Sa fuga de zgomotul diminetii.

De frica,parca toate-s mute.
Paralizate-n lant,pe-o stanca
Se tot agata,si desparte
Tot ce a facut omul prin munca.

Pe sensul unic de izvor,
Se duc...si nu mai vin, nici seara,
Cand luna este un suplinitor
Iar cerul este precum marea.