Am inceput sa ning cu halci de luna vie
Iar cei din jur se intrebau de ce,
Adolescenta plange prin copile
Spre o asceza care s-a pierdut
Si s-a ascuns de teama sigurantei?
Se zice ca lumina s-a ascuns
Ostentativ,sa-i duca negura dorul
Caci intunericul obscur cade-n lumina,
Lumina oarba ce salveaza suflete,
Care suspina-n senectute
Spre batranetile de moarte.
Sa stii ca adevarul minte,
A vrut sa scape de speranta,
Si s-a obisnuit fara lumina.
Si gauri negre dintr-un univers,
Care patrunde-n metafizic,
Si-a picurat un strop de saliva
Pe buza sufletului meu,
Iar gaura ce mi-a facut-o,
Mi-a astupat-o Dumnezeu.
Am adormit in luna plina,
Cu bratul drept pe craterul albastru,
Ce a vadit bolta cereasca,
In asternutul din balastru.
M-a frenezit cu totul viata asta!
Cand eu speram sa fug printre cristale,
M-am impiedicat de-o voce
Ce mi-a soptit sa cern iar fulgii,
Cu care-am nins eu asta iarna
In plina toamna de arama...