Scriu...din suflet!

nu scriu frumos, dar e din suflet,
nu mint, ci cânt natura în cuvinte,
omit doar supărarea din iubire
și chiar vârtejul provocat de tine...

eu scriu cu sufletul și mintea rătăcită printre stele,
doar cu migdale și priviri necunoscute,
alerg cuvintele în goana minții
și poposesc mereu pe tărâmul iubirii.

dar scriu, și nu în ciuda vremii,
eu nu evoc doar timpul tinereții
nemaiștiind esența vieții,
ci eu arunc cuvintele în versuri...

nu e o piață arta de a scrie,
este un drept al celui ce iubește,
o vorbă regăsită în natură,
un zâmbet potrivit de-a mea aliură.

iar pentru cei ce vor citi a mele versuri,
evoc și dragostea ce-o am pentru a scrie,
arunc cerneala în dulceața vieții
și strâng apoi și rodul infinit al vieții ei...