Cînd ne lovim de dragoste,
iar cucuiele cresc diavolește-n fruntea noastră
deși ne doare,
rîdem din toată inima și zîmbim
amețiți...
Cînd cucuiele ni s-au vindecat,
iar șocul nu ne mai zăpăcește
simțurile
aura care rămîne-n locul sfînt
cuprinde privirea,
ne-mbrățișează inima
și ne vinde amintiri...
Muzica lor ne-nvăluie cu sensibilitate,
visul din trecut
ne-aduce o aripă fîlfîitoare
și neajutorată ce-și cere perechea...