Mi-e inima zdrente si ganduri gonesc in abis
E-ntuneric si rece in carcera in care
Mai demult, chinuit m-am inchis

Si-asteptand printre lacrimi uscate sfarsitul...
In departare, zaresc raze de Soare blajine
Ma intreb plin de dor: "Oare sunt pentru mine?"

Nu-nteleg, nu pricep si ma las coplesit
Este bezna in mine si m-alung mai departe...
E tarziu, nu mai stiu, dar inca e NOAPTE.

Si adorm, nedorind sa mai stiu ceva despre mine
Pana cand zorile iarasi ma vor trezi
Pana cand noaptea se va preface in ZI!