S-a rupt firul paianjenului
Și am căzut, și-am uitat unde cad.
Tu nu erai decât o mare Absență.
S-a rupt firul paianjenului
Și ți-am uitat numele:
Și-a fost seară, și-a fost dimineață…
Noaptea dintâi .

A ! Și mai era si o oglinda :
M-am uitat în ea si
Te-am văzut.
Dar ce păcat ! S-a rupt firul paianjenului
Și ți-am uitat chipul.
Și-a fost seara , și-a fost dimineață…
Tot noapte.

PS:
Vocea ți-am uitat-o demult:
N-a mai avut fire paianjenul.
Și-a fost seară, și-a fost…
-Nimicul pe-aicea, domnule;
Vă jur!