să mușc merele ei coapte
era frumoasă mama
așa, pieptanată rusește, cu ochii mari, zemoși
uneori glasul ei se rotește în mine
ca-ntr-un cuib părăsit
iau atunci forma viselor pângărite în zori
forma mâinilor ei prefăcute în scrânciob
maica mea slavă, iederă sălbatică
arcuită brutal pe-un perete de sârma ghimpată

de-ai putea să-nțelegi
taina merelor coapte
din lumea aceea rotundă
rotundă, a pântecului înfierbântat
de respirația pruncilor nenăscuți, iubiților nevăzuți
în absențele ei repetate
la ora de fericire mimată.