Mă atinge cu șoldurile, ca din greșeală,
marcându-mi corpul.
Din semnele lăsate aș putea citi despre ea
ca dintr-o carte în care cândva am scris despre toate,
fiecare cu timpul ei, fiecare cu trupul ei,
hieroglife rotunjite, de sus, de sub curbura sânilor,
până acolo unde ar trebui să fie mereu cineva, altcineva.

Femeia aceasta te pătrunde cu ușurință,
îmi spune trecătorul ce sângerează din dragoste,
despicându-și pieptul,
închizându-mă în carnea lui moale ca într-o carte
în care fiecare dintre femei este scrisă după numele ei,
umbre, în ale căror suflete se găsește cineva,
mereu altcineva.