Până unde ține iarna
care-nchide-n noi
lucarna,
până unde în genunchi
umbra ta
mai are trunchi,
până unde gura ta
pe cuvinte pune șa,
până când în cerul tău
are lacrimi Dumnezeu,
până când rămâne-n ramă
vama care nu ia vamă?

Până unde, până când,
rămân singur, singurând?

Sărmașu, 23 ianuarie 2006