dacă aș fi pasăre,
aș vrea să fiu lebădă.
lebăda cunoaște deopotrivă
plutirea și zborul ...
deși, cu glas fără de cântec,
ea spune celor ce-o privesc
despre blândețe,
despre frumusețe,
dar mai ales despre plutire.
când privești o lebădă
îți tace inima,
iar ochii-ți strălucesc
de-atâta alb și aripi.
acolo, sus, e ca o cruce
ce-și zbate brațele
să scuture din ele cuiul.
în cerul Tău eu, Doamne,
aș putea să fiu o lebădă?