Trăiesc alene minutele,
Camera mea
Sombrietatea mă fură
Îmi nasc vise, urechea-n pernă
Părul aruncat pe ten
Unde ești ambiție?
Nu îți văd portretul
Mucegai sub unghii,
Și patul e cavou de plumb,
Coroana-mi de spini,
Aruncată haotic puțin pe ochi;
Murmur, ca un izvor, aproape veșnic,
O poezie!
Cred că m-am îndrăgostit,
De tine moarte.