Marea lovește faleza mereu,
rocă dură, plină de alge.
Fâșia de plajă în zare,
nisip ars de soare.
O barcă veche și ruptă,
pare un imens ochi de rechin.
Vuietul mării,
strigătul pescărușului în zbor,
mirosul puternic de sare și mâl,
nimic nu-i schimbat de milenii,
totul e mit și divin,
doar barca ca un imens ochi de rechin,
așteaptă să treacă alte milenii.