E albă cenușa și-i gata să-nvie,
S-apuce din nou fantasticul drum.
Se naște din foc, din hotar și din fum
Și duce la albul ce azi ne îmbie…


Și soarele meu mi-aprinde-o idee:
Că cerul e crud; chiar și astrele spun
Că-i albă cenușa și-i gata să-nvie,
S-apuce din nou fantasticul drum,


Că albul de azi e doar reverie,
Că roșu se face trecând peste brun,
Că negru a fost dar a ars cu tăie
Ca Phoenix odată făcându-se scrum…
E alba cenușa si-i gata să-vie.