până acum dorul de tine
mă ținea cald în cochilia de lut
în doi stârneam furtuni magnetice
la umbra zorilor curcubeu.

de câte vieți te vei rupe?

întrerupt, perfectul devenea zecimal
cu haosul ce plângea lângă mine
noi doi întrupam liniștiți idealuri
cu bruma florilor adormite-n paradis.