peregrinul chiril și-a amintit ceva
și a rupt toate paginile în care erau ascunse
una câte una numeroasele lui fețe


ca să implore și-a tatuat în palme
o fată care spune ceva in algebră


eu îi spun ceva la ureche în gramatici simple
el face câteva mișcări de gimnastica ambigue


poate că nu îi spun exact ce îi trebuie


o ascultă pe fata care vorbește în algebră
sau o admiră cum își rade țeasta


apoi
singurătatea mă lovește deodată cu niște potcoave silențioase
în buzunar am niște rulmenți gripați
dovada este acest ev mediu întâmplător