l-am pierdut pe K. cel mai grav mesager din lume
purta desuurile catalizatoare ale epocii
indiferenta lui imi dovedeste garantat sensibilitatea


la inceput totul imi parea sugrumat dar
pe masura ce-l priveam din abisuri revolute
apareau si alte glasuri


intr-un referential inert slavona se apropia de scoala


ciclul auroral era un comentator acerb al experientelor noastre


mi-am spus nu-i nimic necesitati firesti
intr-un fel realitatea imi era sugerata si de constructie


pe o gheata aveam un triunghi
pe cealalta o marota
eu beam ceai singur
K. matur se izbea cu capul de beton
am impresia ca melancolia lui ma oripila in loc sa ma indrageasca