pe vremea aceea eram fericită
dădeam drumul păsărilor
mai devreme
parfumam pervazul cu samen
credeam că nimic nu sparge
cântecul
nici măcar dansul tău Thanatos

într-o zi Întâmplătorul
mi-a amintit
eu sunt cel ce face rotund
finalul și
îți deschide orele
tu doar presează câteva perle
amestecă praful
cu seva unui măslin
și lipește diminețile
până la adorație

soarele nu te orbește în somn

de ieri visez cum păsările
se întorc mereu în urma timpului
și zbor în ochiul lor

la fereastra cealaltă
nu se mai vede fericirea
sunt nouă gratii de argint

sau poate e doar un dublu orb