sã'ncerc în pustiul din mine sã caut o urmã de pas
sã'ncerc în urechile-mi surde s'aud o soapta de glas...
sã vreau sã spun totul, si totusi, sã nu pot spune nimic
si lovit, strivit în tãrânã, sã'ncerc fruntea s-o mai ridic...


si ochi-mi arsi de pustiul din mine, sã verse lacrimi amare
si tãlpile-mi roase, tocite, rãtãcinde pe funduri secate de mare
si glasul uscat ca si gâtul, uscat de pustiul din mine
zadarnic sã'ncerce sã strige, sã'ncerce s'ajungã la tine...

si, trimitând în desertul din mine, doar rugi de iertare desarte
uitând pe vecie seninul, curgându-mi din ochi ape moarte
mã'ntorc urmãrit de himere, de Fete-Morgane râzânde
mã'ntorc iar la mine în suflet - adicã acolo, niciunde...