Micul golf înainte de cer
ca o pată perfectă.
Stârvul plutește și înecatul ajunge la mal,
un talger măsoară această plenitudine aparentă,
dintre povara morții și val,

Această plenitudine înspăimântată,
această sărăcie care nu mai visează nimic,
micul golf ivit din trecerea ta mai departe,
insula nouă de frig.

Absența,
lumina din întuneric începe să putrezească
și te privesc niște ochi de înecat,
micul golf înainte de cer
unde apele uitau să se nască.