În inimă clocești încă
Oul unui cuc.
Singuratatea îți este unica aripă,
Legată la spate.
Ai fi vrut să fii pasăre,
Dar păsările au cuiburi
Spre cer.
Copacul tău a crescut cu rădacinile în afară.

Ca într-un joc de copii,
Ai greșit literele,
Una cate una,
Și acum ce atârnă de brațul spânzurătorii:
Cuvântul
Sau viața?

Mergi mai departe;
Mâine ochii tăi vor fi cuiburi de corbi.