CASTELE DE NISIP

ÃŽmi amintesc de vremuri din trecut,
Când veseli și nepăsători alunecam în pași de vals,
Cu buzele flămânde ale întâiului sărut
Sorbeam dulcea licoare a iubirii cu nesaÈ›.

Cu lumea la picioare și peste toți, noi Regi,
Din visuri plăsmuiam castele de nisip,
Cu turle ,ploi de stele și înflorite crengi,
Iubirea ne-o juram nemuritoare-n timp.

Pe țărmul mării calde,îndrăgostiți nevăzători,
Priveam cerul albastru ,dar nu și negrii nori.
Furtuna ce se-apropia cu valuri înspumate,
Credeam că-i undeva,mult,mult prea departe.

Iar valurile furioase gândeam că-s obosite,
Și căutând odihna ,spre țărm tindeau s-ajungă.
Dar întorcându-se în mare, castele năruite
În urma lor lăsară. Și-ndrăgostiți să plângă.