eu, continui sa perpetuez
imposibile iubiri imaginare
sau continui inca sa visez
un albastru infinit scaldat in soare.

ma mai reped spre ceruri cateodata...
ce-i drept - din ce in ce... mai rar
cu inima si-aripa sfartecata
mai bine... trec al linistii ... hotar.

din trei batai de aripi ajungeam la cer
si gandul, poate ramanea in urma
acuma, gandu-mi zboara spre mister
in timp ce pasul mi se curma.

dar nu pot, nu vreau sa ma'ngrop - nu inca
poate mai pot sa zbor... nu chiar asa de sus...
poate ca nu am devenit o biata rece stanca...
poate, mai am ceva de dat, ceva de spus...

prizonier in propriu-mi trup inert
dau gandului carari stelare
si, ma invart in cercul meu incert
ca un albastru infinit uitat de soare.