De m-ar durea, Doamne, cu durerea
ploii izbite, toamna, de pământ,
mi-ar fi mai dragă, poate, părerea
cu care mă laud, în viață, că sunt...

N-am să ocolesc firul de iarbă, de-mi iese în cale;
n-am să șovăi să-l calc, de toamnă mi-e-n pas...
Ce amară-i, Doamne, uitarea servită-n pocale
la sărbătoarea unui nou-născut Bun Rămas...!