Parca s-ar fi despicat secunda prin inimi ,
in tremurul zarii vedem filmul despre visul
arzandu-ne cosmarul trait la secerarea emotiei
cu gandurile despre palate si fanioane ,
urcam brazi ninsi in masinile timpului
si-n mandra respiratie ce ne-mpresoara
ne mostenim pe mai departe amagirile ,
florile ne zambesc primavara si susura
fericirea dintai , prea pierduta demult ,
intr-o seara de-nceput de vreme
si chiar de ne-ar striga ploile intreg
extazul celest ne-am uita mai departe
iluziile hipnotizati de televizorul
stricandu-ne patima si suava sfortare
de evadare din lumea celor impietriti ...

iar pasul nostru este doar gand
inmuiat prea mult in piatra ce-o calcam !