Trandafirii au înflorit în aerul blând al dimineții,
Firavi și gingași sunt o imagine a frumuseții
Unei lumi care se trezește din somnul trecător
In oceanul razelor unui soare amagitor.

Ochii mei nu pot să mai accepte
Începutul unei zile atât de nedrepte
În negrul rochiei...în fețele fără de bucurie,
În fantasmele unor clipe ce n-o să mai fie.

Frumusețea ți-a fost luată,
Iubirea ți-a fost furată;
În albul feței tale,
Nu se găsesc decât fructele unei tristeți amare.

Te privesc pentru ultima dată...

Ploaia începe să înece sufletul
Amorțit de durere
Pentru o imagine care încet piere
Pe un drum prea scurt, abisul...

Cerul plânge pentru tine
Ca un duh al supărării;
Căzut pradă disperării,
Totul dispare pentru mine.

,,Vino cu mine să gustăm eternitatea!"

Glas de înger, timpul, oprește...
Distruși de suferință,
Ochii nu mai înțeleg cuvintele...
...Aici odihnește...

,,Vino cu mine să gustăm eternitatea!"

Vocea ta mă supune...
Doborât de ropotul ploii nimicitoare
Undeva, un trandafir sfânt moare
ÃŽn razele unui soare ce-apune.