Pe-o vorbă, doar, un bâlci ți-am adunat
Cu doi țigani plângând la ocarină,
Râdeai cu ei, desculță, balerină
Și-n palmă, tu, Morgană, plutești cu-adevărat.

Pe-o vorbă, doar, un bâlci ți-am adunat,
Ciulini aș vrea ca vorbele să-mi fie,
Să mân cu ei o-ntreagă herghelie,
Talanți de-argint bătuți...pe-un suspinat.

Plăcinte-n bâlci dospeacă-n aluat,
Metaforă legată-n coadă tuciurie,
Cuvântul tău proptește-o ‘ntreagă poezie,
Pe-o vorbă, un volum, povară să-mi fi dat.

Din bâlci buchet de flori pe fodre-ai adunat,
Iar șoapta lor ți-ai luat-o-n piept cămașă,
Sunt roibul tău, tu fi a mea cravașă,
Să schimbi galopu-n trap, băiatul în bărbat.