Domnițele cu bucle proaspete,
Doamnele suav mirosind a parfum,
Câte muieri, atâtea scâncete,
Dar ochelarii negrii-și văd de drum.
Porțile sufletului stau închise.
Stânci solitare cu o singură iubire,
Pe care, zgomotos, valuri de vise
Le-au cercetat în cruntă zvârcolire.
O, badigarzi, luminează girofarul
Melancolicele, singurele seri.
Sirena varsă-o tristă melopee
Și norii trec - un cârd de zmee -,
Pădurea - brațe goale. Ziua de ieri
Ca azi, ca mâine-și trece-amarul.